Imaginează-ți sistemul digestiv ca pe o orchestră complexă, unde fiecare instrumentist (enzime, bilă, sucuri gastrice, etc.) își știe rolul perfect. După o perioadă de post - un fel de repetiție la volum redus” - masa de Paște vine ca un concert grandios, cu piese necunoscute și ritmuri accelerate. De la o dietă predominant vegetală, ușor de procesat, trecem brusc la o simfonie de gusturi intense: ouă roșii, drob bogat în grăsimi, friptură de miel, cozonac pufoș și pască cremoasă. Nu este de mirare că „orchestra” digestivă poate fi brusc depășită, iar senzație de „stomac amorțit” devine realitate.

Trecerea bruscă la un regim alimentar bogat în proteine animale și grăsimi solicită intens pancreasul și ficatul. Perioada de post a determinat corpul să optimizeze producția de enzime pentru carbohidrați și fibre vegetale. Acum, el trebuie să comute rapid, aproape instantaneu, la o producție masivă de proteaze (pentru proteine), lipaze (pentru grăsimi) și mai multă bilă (pentru emulsificarea grăsimilor). Această schimbare abruptă poate crea un „decalaj enzimatic” -pur și simplu, corpul nu apucă să producă suficient de repede și în cantități adecvate tot ce are nevoie.

Ca rezultat, alimentele rămân mai mult timp nedigerate, putând provoca un lanț de reacții neplăcute:

1. Greață și stomacul este supraîncărcat și se golește lent.