Intoleranța la lactoză și alergia la proteinele laptelui sunt frecvent confundate de părinți, iar această confuzie duce fie la restricții alimentare inutile, fie la ignorarea unei probleme reale. Cele două condiții au mecanisme complet diferite și necesită abordări diferite.

Ce se întâmplă în intoleranța la lactoză

Lactoza este zahărul natural din lapte și produse lactate. Pentru a fi absorbită, trebuie descompusă în intestinul subțire de o enzimă numită lactază. Copiii cu intoleranță la lactoză produc cantități insuficiente de lactază, astfel că lactoza nedigerată ajunge în colon, unde bacteriile o fermentează și produc gaze, balonare și diaree. Simptomele apar de obicei la treizeci de minute până la două ore după consumul de lactate și sunt direct proporționale cu cantitatea ingerată.

Cum o recunoști

Balonarea vizibilă după lapte sau iaurt, durerile abdominale de tip crampă, flatulența și scaunele moi sau diareice apărute consecvent după lactate sunt semnele clasice. Un detaliu important este că intoleranța la lactoză este rară la sugari și apare mai frecvent după vârsta de trei ani, când producția de lactază scade natural la unii copii. Intoleranța congenitală la lactoză, prezentă de la naștere, este o afecțiune foarte rară.

Diferența față de alergia la proteinele laptelui

Alergia la proteinele laptelui de vacă implică sistemul imunitar și poate produce simptome care depășesc sfera digestivă: urticarie, erupții cutanate, umflarea buzelor, rinoree sau, în cazurile severe, reacții anafilactice. Apare de obicei în primul an de viață și se remite frecvent până la vârsta de trei până la cinci ani. Intoleranța la lactoză nu implică sistemul imunitar, nu produce simptome cutanate sau respiratorii și nu prezintă risc de anafilaxie.