Se încarcă pagina...
Flora vaginală sănătoasă este dominată de bacterii din familia Lactobacillus, care mențin un pH acid între 3,8 și 4,5. Această aciditate este primul mecanism de apărare al vaginului împotriva bacteriilor și fungilor patogeni. Când numărul bacteriilor lactobacil scade, pH-ul crește, iar microorganismele oportuniste încep să se înmulțească într-un mediu care nu le mai inhibă.
Vaginoza bacteriană nu este o infecție clasică, provocată de un singur agent patogen, ci un dezechilibru al întregii flore vaginale în care bacteriile anaerobe, în special Gardnerella vaginalis, înlocuiesc treptat lactobacilii. Simptomul cel mai frecvent este o secreție cenușie sau albicioasă cu miros de pește, mai pronunțat după contact sexual sau în a doua jumătate a ciclului menstrual. Multe femei nu au însă niciun simptom evident, ceea ce face ca vaginoza să rămână nediagnosticată perioade lungi.
Vaginoza bacteriană are una dintre cele mai mari rate de recidivă dintre afecțiunile ginecologice, aproximativ 50% dintre femei experimentând un nou episod în decurs de șase luni după tratament. Explicația constă în faptul că antibioticul elimină bacteriile patogene, dar nu reface populația de lactobacili. Fără recolonizare activă, mediul vaginal rămâne vulnerabil și dezechilibrul se reinstalează rapid, mai ales în prezența factorilor declanșatori.
Antibioticele cu spectru larg sunt unul dintre cei mai frecvenți factori declanșatori, însă lista este mai lungă. Dușurile vaginale interne distrug mecanic flora protectoare și alcalinizează mediul vaginal, chiar și cele comercializate ca produse de igienă intimă. Contactul sexual neprotejat modifică pH-ul vaginal prin alcalinitatea spermei și poate introduce bacterii noi. Schimbările hormonale din timpul menstruației, sarcinii sau menopauzei alterează condițiile în care lactobacilii supraviețuiesc. Fumatul este un factor de risc documentat pentru vaginoză, prin mecanisme care implică modificarea imunității locale.
Aruncă o privire și peste articolele sugerate
Probioticele cu tulpini de Lactobacillus rhamnosus și Lactobacillus reuteri au dovezi clinice solide pentru recolonizarea florei vaginale după tratamentul antibiotic. Administrate oral, aceste tulpini ajung în flora intestinală și migrează secundar în cea vaginală. Administrarea lor pe durata tratamentului antibiotic și cel puțin două săptămâni după reduce semnificativ rata de recidivă.
Orice modificare persistentă a secreției, miros nou apărut, sângerare între menstruații sau durere pelvină necesită evaluare ginecologică. Diagnosticul corect se stabilește prin examen microscopic și testarea pH-ului vaginal, nu prin simptome interpretate acasă.